• 0720-528-135
  • rezervari@pensiunea-veronica-brasov.ro

Obiective turistice in zona

Castelul Bran

castelul Bran

Castelul Bran, situat intre Muntii Bucegi si Piatra Craiului, la 30 de km de Brasov, este singurul punct turistic care atrage sute de mii de turisti datorita unei legende: Legenda Contelui Dracula. Initial Castelul Bran (in limba slava «brana» inseamna «poarta») a fost o fortareata cunoscuta sub numele de Dietrichstein, construita de Ordinul Cavalerilor Teutoni in anul 1212, ce a fost cucerita de sasi spre sfarsitul secolului al XIII-lea.
Prima atestare documentara este din 1377 cand brasovenii au primit, din partea lui Ludovic I d’Anjou, dreptul de a ridica cetatea pe locul fostei fortarete. Apoi, intre 1419-1424 a intrat in posesia lui Sigismund.
La sfarsitul secolului al XV-lea a fost subordonata comitetului secuilor si sub domnia lui Iancu de Hunedoara a trecut sub conducerea voievodatului Transilvaniei.

La 1 decembrie 1920, Castelul Bran a fost donat Reginei Maria a Romaniei Mari, in semn de recunostinta din partea orasului Brasov pentru contributia la Unirea cea mare de la 1918. Imediat dupa aceasta, timp de 7 ani, Castelul a intrat intr-o perioada de restaurare, sub conducerea arhitectului Curtii Regale, Carol Liman. Acesta a conceput ansamblul ca o resedinta de vara. Tot in aceasta perioada a fost construita si Casa de ceai. In timpul acestor lucrari, Castelul a fost dotat cu apa curenta de la o fantana sapata in stanca, adanca de 57 de metri si iluminat de la o uzina electrica cu turbina. De la aceasta uzina au fost apoi electrificate, in 1932, satele Bran, Simon si Moeciu. Apoi, in 1938, Regina Maria a lasat Castelul Bran drept mostenire Principesei Ileana, care l-a stapanit pana in 1948.


Cetatea Sighisoarei

sighisoara

Sighişoara este un oraş aflat în judeţul Mureş, situându-se foarte aproape de intersecţia celor 4 mari judeţe, Harghita, Mureş, Sibiu şi Braşov. Oraşul nu este deloc mare, trăind în acesta aproximativ 32 de mii de locuitori. Acesta însă îşidublează populaţia pe durata festivalului medieval datorită turiştilor ce vin în număr mare în fiecare zi în Sighişoara.

În locul unde se află astăzi Sighişoara în trecut se găsea cetatea dacică Sandava,existând dovezi că aceasta datează încă din anul 100 după Hristos.

Oraşul Sighişoara a fost întemeiat de colonişti germani  care au fost aduşi de către regele Ungariei din acea perioadă (secolul al 13-lea) .

În decursul anilor oraşul medieval a fost lovit de foarte multe valuri de popoare migratoare, precum marea năvălire tătară şi mişcarea habsburgică, cetatea suferind foarte mult în urma acestora. Iniţial cetatea era alcătuită din 14 turnuri şi 4 bastioane, momentan existând doar 9 turnuri şi 3 basioane.

Breslele meşteşugarilor din Sighişoara aveau fiecare câte un turn în care îşi puteau desfăşura meseria cu mai multă uşurinţă. Din păcate în anul 1884 breslele au fost desfiinţate din cauza faptului că îşi pierduseră semnificaţia.

Principalul obiectiv turistic al oraşului Sighişoara este cetatea medievală aflată pe un deal din centrul oraşului, însă sunt multe alte obiective cu o semnificaţie extrem de importantă.


Castelul Corvinilor

castelul-corvinilorCastrul regal
Prima fortificatie de piatra de la Hunedoara, a fost datata de majoritatea cercetatorilor în
secolul XIV (Gheorghe Anghel), desi exista specialisti care atribuie castrul regal primei jumatati a secolului XV (Elemér Mályusz, Adrian Andrei Rusu, Radu Lupescu). Aceasta prima fortificatie avea o forma elipsoidala, cu capetele de nord si sud ascutite, marcate de piatra de talie. Zidurile, cu grosimi de pâna la 2 m, au fost construite din blocuri de calcar dolomitic si piatra de râu, direct pe stânca nativa. Cercetarile anterioare primului razboi mondial au aratat faptul ca în zona nordica au existat doua încaperi de forma triunghiulara, unul dintre acestea fiind probabil un turn donjon, cu analogii în zona franceza si germana a secolelor XIII-XIV.

Castelul din secolul XV
Ioan de Hunedoara initiaza, dupa 1440, constructii de mare amploare vizând transformarea cetatii într-un castel, prima etapa cuprinzând ridicarea a doua curtine în jurul vechii cetati, construite din blocuri de calcar dolomitic, prevazute cu creneluri la
partea superioara. Aceste ziduri de curtina erau flancate de turnuri circulare si rectangulare, primele constituind o noutate pentru arhitectura militara a Transilvaniei secolului XV. Turnurile circulare (Turnul Capistrano, Turnul Pustiu, Turnul Tobosarilor), cu exceptia turnului pictat (Turnul Buzdugan), erau prevazute cu un parter din zidarie plina, urmat de doua niveluri, cele de la partea inferioara fiind utilizate ca si camere pentru puscasi iar cele de la partea superioara ca si zone de locuit si/sau zone de aparare. De notat faptul ca turnul Capistrano cuprinde singurul semineu gotic (restaurat) din monumentul hunedorean. Turnul pictat (Turnul Buzdugan) are un singur nivel de aparare si este pictat în fresca la exterior cu motive geometrice si guri de tragere, cu corespondente tipologice în spatiul german.

Castelul în secolul XIX

Acest moment coicide cu derularea celor mai importante lucrari de restaurare în castel în paralel cu constructia fatedei palatului mare dinspre oras si a acoperisurilor actuale, acoperite cu tigla glazurata, mult mai înalte decat cele originale. Terasei de artilerie i se adauga un sir de creneluri si un turnulet de supraveghere, cu scopul cresterii gradului de atractivitate a monumentului. Tot acum o serie de elemente decorative din piatra sunt înlaturate si înlocuite cu piese noi, dupa regulile specifice acestei perioade istorice.


Castelul Peles

castelul-Peles-Sinaia

Castelul Peleș din Sinaia, reședința de vară a regilor României, a fost construit la dorința regelui Carol I al României (1866 – 1914), după planurile arhitecților Johannes Schultz, Carol Benesch[1] și Karel Liman, și a fost decorat de celebrii decoratori J. D. Heymann din Hamburg, August Bembé din Mainz și Bernhard Ludwig din Viena.

Castelul Peleș este unul dintre cele mai importante edificii de tip istoric din România, având caracter de unicat și este, prin valoarea sa istorică și artistică, unul din cele mai importante monumente de acest fel dinEuropa celei de a doua jumătăți a secolului al XIX-lea.

Principele Carol I, ales domn al României în 1866, vizitează pentru prima dată Sinaia în luna august a acelui an, rămânând încântat de frumusețea respectivelor locuri. Pe vremea aceea, Sinaia era un mic sat de munte, numit Podul Neagului. Domnitorul hotărăște construirea unui castel într-un loc retras și pitoresc: Piatra Arsă. Câțiva ani mai târziu, în 1872, el cumpără terenul (1000 de pogoane), iar lucrările încep în 1873, sub conducerea arhitecților Johannes Schultz, Carol Benesch și Karel Liman. Mai întâi, lucrătorii au depus eforturi pentru a stăpâni elementele capricioase ale naturii, cum ar fi cursurile subterane de apă sau alunecările de teren.

Celor 300 de muncitori care au lucrat aici le-au trebuit doi ani pentru terminarea amenajărilor; în tot acest timp, domnitorul a supravegheat personal, în detaliu, lucrările. În 1875 se pune piatra de temelie a castelului, sub care sunt îngropate câteva zeci de monede de aur de 20 de lei, primele monede românești cu chipul lui Carol I.

In 1883 are loc inaugurarea oficială a Peleșului, pe care domnitorul l-a văzut ca pe un „sediu” al noii dinastii. Iar așezarea sa pe Valea Prahovei nu era întâmplătoare. Nu departe, la Predeal, era pe vremea aceea granița României cu Austro Ungaria. Dar, ulterior, după unirea Transilvaniei cu Vechiul Regat, castelul a ajuns să fie amplasat chiar în inima țării.

Peleșul a căpătat apoi o tot mai mare importanță, devenind reședința de vară a familiei regale române, care petrecea aici destul de multă vreme, de obicei din mai până în noiembrie. Aici s-au ținut importante întruniri politice, cum au fost Consiliile de Coroană din 1914 (când s-a hotărât neutralitatea României din primul război mondial, care tocmai începuse) și 1925.

Castelul a găzduit multe personalități ale vremii, scriitori, muzicieni, dar și regi și regine. Cea mai importantă vizită a fost aceea a bătrânului împărat al Austro-Ungariei, Franz Joseph, în1896. Acesta a făcut o mulțime de fotografii cu acel prilej, fiind impresionat de frumusețea și bogăția castelului. În 1906 se aștepta o nouă vizită a împăratului, cu ocazia sărbătoririi a 40 de ani de domnie a regelui Carol I. Cu acest prilej a fost amenajat la castel apartamentul imperial, însă vizita lui Franz Joseph nu a mai avut loc.

Chiar după inaugurarea sa din 1883, Peleșul va mai suferi modificări, extinzându-se mereu. La forma actuală se ajunge abia în 1914 (anul morții regelui Carol I). Castelul are 160 de camere și mai multe intrări și scări interioare. Turnul central măsoară nu mai puțin de 66 de metri înălțime. Pe lângă Peleșul propriu-zis, în zonă au mai fost înălțate încă două construcții mai mici, Pelișorul și Foișorul.


Castelul Pelisor

castelul pelisor sinaia

Castelul Pelișor este un palat de mici dimensiuni construit pe domeniul castelului Peleș (în valea Prahovei). Ridicat între 1899 și 1902 de arhitectul ceh Karel Liman și decorat de artistul vienez Bernhardt Ludwig, castelul Pelișor a devenit, începând cu anul 1903, reședința de vară a principilor moștenitori ai României.

A fost construit din dorința regelui Carol I, ca reședință a principilor moștenitori Ferdinand și Maria.

Mobilierul și decorațiunile interioare, realizate în bună măsură de către Bernhard Ludwig, indică un spațiu rezidențial (hall, cabinete de lucru, capela, „camera de aur”), tributar inovațiilor mișcărilor artistice de la începutul secolului al XX-lea.

Pelișor are doar 99 de încăperi, față de Castelul Peleș cu 160 de încăperi. Întreaga casă a fost decorată pentru a fi o reședință princiară, și poartă amprenta unei personalități puternice: a reginei Maria. Holul de onoare este lambrisat cu lemn de stejar. Dormitorul de aur este decorat după planurile și desenele reginei cu mobilă sculptată în lemn de tei aurit. Tot după planurile reginei a fost decorat și biroul ei, iar pereții Camerei de aur sunt decorate cu frunze de ciulini, motiv drag reginei întrucât era emblema Scoției, locul natal al ei. Aici au crescut și copiii lor: Carol (viitorul rege Carol al II-lea), Mărioara (regina Iugoslaviei),Elisabeta (regina Greciei) și Nicolae.


Cluj

cluj napoca

Municipiul Cluj-Napoca este situat în zona centrală a Transilvaniei, având o suprafață de 179,5 km². Situat în zona de legătură dintre Munții Apuseni, Podișul Someșan și Câmpia Transilvaniei, orașul este plasat la intersecția paralelei 46° 46’ N cu meridianul 23° 36’ E. Se întinde pe văile râurilor Someșul Mic și Nadăș și, prin anumite prelungiri, pe văile secundare ale Popeștiului, Chintăului, Borhanciului și Popii. Spre sud-est, ocupă spațiul terasei superioare de pe versantul nordic al dealului Feleac, fiind înconjurat pe trei părți de dealuri și coline cu înălțimi între 500 și 825 metri. La sud orașul este străjuit de Dealul Feleac, cu altitudinea maximă de 825 m, în vârful Măgura Sălicei. La est, în continuarea orașului, se întinde Câmpia Someșană, iar la nordul orașului se află dealurile Clujului, cu piscuri ca Vârful Lombului (684 m), Vârful Dealul Melcului (617 m), Techintău (633 m). Înspre vest se află o suită de dealuri, cum ar fi Dealul Hoia (506 m), Dealul Gârbăului (570 m) ș.a. Odinioară în afara orașului, acum în interior însă, se află dealul Calvaria și dealul Cetățuia.

Prin municipiul Cluj-Napoca trec râurile Someșul Mic și Nadăș, precum și câteva pâraie: Pârâul Țiganilor, Canalul Morilor, Pârâul Popești, Pârâul Nădășel, Pârâul Chintenilor, Pârâul Becaș, Pârâul Murătorii.

Zona din jurul orașului este în mare parte acoperită cu păduri și ierburi. Pot fi găsite plante rare cum ar fi păpucul doamnei, stânjenelul, căpșunica, șerparița ș.a. Există două rezervații botanice cunoscute – Fânațele Clujului și Rezervația Valea Morii. În pădurile din jurul orașului (cum ar fi Pădurea Făget sau Pădurea Hoia) trăiește o faună diversificată cu specii precum porcul mistreț, bursucul, vulpea, iepurii, veverițele. În rezervațiaFânațele Clujului trăiesc exemplare de viperă de fânață, o specie destul de rară. O floră foarte bogată se găsește și în interiorul orașului la Grădina Botanică, loc în care și-au găsit adăpostul și unele specii de animale.

Clima Clujului este plăcută, de tip continental moderată. Este influențată de vecinătatea Munților Apuseni, iar toamna și iarna resimte și influențele atlantice de la vest. Trecerea de la iarnă la primăvară se face, de obicei, la mijlocul lunii martie, iar cea de la toamnă la iarnă în luna noiembrie. Verile sunt călduroase, iar iernile în general sunt lipsite de viscole. Temperatura medie anuală din aer este de cca 8,2 °C. Temp. medie in ianuarie este de – 3 °C, iar cea a lunii iulie, de 19 °C. Temp. minimă absolută a fost de – 34,5 °C (înregistrată în ianuarie 1963), iar maxima absolută, de 38,5 °C (înregistrată în august 1952). Media precipitațiilor anuale atinge 663 mm, cea mai ploioasă lună fiind iunie (99 mm), iar cea mai uscată, februarie (26 mm). În ultimii ani, se observă faptul că iernile devin din ce în ce mai blânde, cu temperaturi care rareori scad sub – 15 °C și cu zăpadă din ce în ce mai puțină. Verile sunt din ce în ce mai calde, crescând numărul de zile tropicale (în care maxima depășește 30 °C).

Zona metropolitană Cluj-Napoca este o unitate teritorială de planificare, compusă din comunele Apahida, Cojocna, Suatu, Căianu, Jucu, Pălatca, Cluj, Bonțida, Dăbâca, Borșa, Chinteni, Aluniș, Cornești, Panticeu,Vultureni, Așchileu, Sânpaul, Baciu, Gârbău, Aghireșu, Căpușu Mare, Gilău, Florești, Săvădisla, Ciurila, Feleacu, Aiton, Recea-Cristur și municipiul Cluj-Napoca, principalul pol de dezvoltare al acestei unități.[11]

Maşina este unul dintre cele mai populare moduri de a ajunge în oraş, datorită conexiunilor rutiere ale Clujului. Drumul european E60 este cel mai important drum ce trece prin oraş, pentru că îl leagă de Bucureşti, Braşov, Oradea şi Budapesta, Ungaria. E81 vă va duce la Satu Mare, Zalău, Braşov sau Bucureşti. E58 face legătura municipiului cu oraşele Dej, Bistriţa, Baia Mare şi Vatra Dornei. Autostrada A3 scurtează timpul de parcurgere pe traseul Câmpia Turzii – Turda – Gilău și este în prezent în construcție spre Zalău – Oradea urmând să înceapă lucrări de construcție și spre Târgu Mureș.


Rezervatia de ursi Liberty Zarnesti

bear

Rezervaţia de ursi de la Zărneşti este unică în România şi Europa de Est. Spaţiul a fost amenajat astfel încât urşii să aibă parte de un mediu cât mai apropiat de habitatul natural. Animalele au bârloguri şi „piscine”, iar mâncarea le este plasată în anumite locuri, astfel încât animalul să facă efortul s-o caute. Rezevaţia este acum deschisă  de marţi până duminică, iar turiştii o pot vizita cu trenuleţul special şi însoţiţi de ghid. Un bilet de intrare este 40 de lei pentru adulţi şi 10 lei pentru copii. Rezervaţia a fost inclusă într-un top al celor mai frumoase destinaţii europene de către cel mai important site de călătorii din lume, Trip Advisor. PreşedinteleTripAdvisor, Marc Charron, a trimis la Braşov un certificat de excelenţă pentru rezervaţie.


Aeroportul Henri Coanda Otopeni

Otopeni aeroportul Henri Coanda

Aeroportul București Otopeni este unul dintre cele mai moderne din Europa de Est și încă este în proces de dezvoltare. În ultimii zece ani, exclusivitatea în domeniul aeroportuar a fost încheiată mai ales datorită dezvoltării aeroporturilor Cluj și Timișoara, care au devenit stații importante pentru TAROM, compania națională românească și Carpatair, o companie din sectorul privat ce operează zboruri din alte orașe ale țării.

Aeroportul Otopeni are un terminal cu două corpuri principale de clădiri (numite în limbaj colocvial, „terminale”), unul pentru plecări și altul pentru sosiri. În martie 2011 s-a extins corpul finger și s-a mărit numărul de porți de îmbarcare la 24, în urma unei investiții de 70 de milioane de euro.

 Modernizarea Aeroportului Otopeni a început cu Faza I (1994–1998) ce cuprindea construirea corpului de clădire pentru plecări și a corpului finger și apoi cu Faza a II-a (1999–2007), ce a cuprins reconfigurarea corpului de clădire pentru sosiri, modernizarea turnului de control și extinderea parcării de la suprafață. Faza a III-a a început în 2009, urmând a se finaliza în 2012. Valoarea totală a Fazei a III-a este de 150,76 milioane de euro, bani suportați de Aeroportul Otopeni, capacitatea totală de procesare urmând a crește la 4500 de pasageri pe oră, respectiv peste 6 milioane de pasageri pe an.

Inaugurarea noului Terminal Plecări al Aeroportului Internațional Henri Coandă București, a avut loc pe 6 noiembrie 2012. Acesta face parte din a III-a fază a programului „Dezvoltarea și Modernizarea Aeroportului Internațional Henri Coandă București”.

În cadrul Programului strategic de dezvoltare, s-a elaborat planul pentru construirea Terminalului 2 de pasageri. Acesta ar urma să fie construit până în 2022 și alcătuit din patru module, fiecare modul având o capacitate de 5 milioane de pasageri/an.